Afara totu'i de un alb imaculat
Toate in mantia iernii s-au imbracat
E un tablou perfect de iarna
Caci toate's pline de zapada...
Dar pentru mine nu-i asa
Iarna nu'i chiar vara mea
Eu iubesc aerul primavaratec
Cand toate renasc enigmatic
Si mai iubesc si toamna timpurie
Covorul galben,impletit cu maiestrie
Dar iarna...nu e pentru mine
E frig,alunec...nu mi'e bine
Dar are si o parte'aleasa
E anotimp de stat in casa
Sa stai in pat cu'o carte buna
Si amintiri se tot aduna...
Caci iarna aia de poveste
Pe ulita bunicii este
Fara de trafic infernal
Fara priviri de'anost banal
Cu focul ce'n soba trosneste
Si linistea care sopteste!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Te-ai jucat un pic cu versificaţia şi cu rima, pe ici, pe colo s-ar mai putea broda un pic şi chiar ar ieşi de-un poem de iarnă bunicel... Eu aş mai lucra la el...
RăspundețiȘtergereda stiu...multumesc Cristian.Sincer nu mi-a luat mai mult de 3 minute sa il scriu,pur si simplu sunt impresiile mele vis a vis de acest anotimp care nu imi place cam de loc..iti multumesc pentru idee si o sa ma mai uit peste el sa vad ce pot face :)
RăspundețiȘtergeredeloc*
RăspundețiȘtergereDe acord cu poetesa : brrrr, nu e frumoasa iarna, cand trebuie sa iesi din casa. Ei, alta treaba e cand stai la caldurica, si citesti, si cazi pe ganduri... :)
RăspundețiȘtergereA, uitam... un mic premiu, cu drag, de la mine : http://secunde.com/2010/01/22/premii-pentru-copii-cuminti/
RăspundețiȘtergereiti mulumesc foarte mult pt premiul care mi-a adus zambetul pe buze..:)
RăspundețiȘtergereUra ! :)
RăspundețiȘtergere